Ea a privit în jur și a înțeles că nimeni nu mai era de partea ei.
Unele rude evitau să o privească.
Altele păreau rușinate.
Atunci și-a luat poșeta și a fugit din sală, plângând și strigând că a fost umilită.
Ușa s-a trântit în urma ei.
Timp de câteva secunde nimeni nu a spus nimic.
Apoi tata s-a ridicat de la masa lui.
A venit până la mine și m-a îmbrățișat.
— Sunt mândru de tine.
Atunci am simțit pentru prima dată că îmi tremură genunchii.