lui. Toate temerile, toate suspiciunile, toate vocile din capul lui se loveau acum de un singur adevăr: Irina nu văzuse un portofel. Văzuse un om.
Seara, când s-a întors acasă, Irina l-a întâmpinat cu un zâmbet obosit.
— Azi a fost o zi grea — a spus ea. — Am întâlnit un om pe stradă… m-a răscolit.
Robert a simțit cum i se umezește gâtul.
— Ce fel de om? — a întrebat.
— Un om care avea nevoie de ajutor — a răspuns ea simplu.
Atunci, Robert nu a mai putut. I-a spus tot. Despre pătura