nu mai tresăream când telefonul vibra.
Am început să lucrez mai puține ore. Compania mi-a oferit conducerea unui proiect nou, iar eu am acceptat cu o condiție: să nu mai transform fiecare zi într-o pedeapsă.
Larissa și cu mine am rămas în contact, deși nu am devenit prietene în sensul obișnuit. Uneori îmi trimitea un mesaj scurt. Alteori ne întâlneam la o cafea și vorbeam despre cât de ușor pot oamenii să confunde luxul cu iubirea.
Într-o sâmbătă de iunie, am mers la mormântul mamei. Am dus flori albe și