le-am spus:
— Casa mea e chiar aici. Intrați cu mine. Nu trebuie să vă vadă nimeni.
După câteva secunde de ezitare, prima fetiță și-a ridicat brațele.
Am scos-o din tomberon, apoi pe sora ei.
Erau incredibil de ușoare.
Le-am dus repede în casă și am tras perdelele din sufragerie.
Le-am dat apă și două felii de cozonac pe care le aveam de dimineață. Au mâncat atât de repede încât le-am rugat să încetinească.
— Cum vă cheamă?
— Mara, a spus prima.
A arătat spre sora ei.
— Ea e Daria.
— Și mama