vilă. Nu în lumea aceea rece.
În casa în care focul arde în sobă și gemul de mere fierbe încet pe aragaz.
Într-o seară, stăteam amândouă pe prispă. Aerul mirosea a frunze arse.
— Mamă… crezi că sângele meu e murdar?
Am privit-o drept în ochi.
— Sângele tău e puternic. E sângele unei femei care nu tace.
A zâmbit pentru prima dată după mult timp. Și atunci am știut că bunicul ar fi fost mândru.
Pentru că nu ne-am răzbunat. Am făcut dreptate.
Această lucrare este inspirată din