scrisoare va ajunge exact când trebuie.”
Fetele ei nu mai râdeau.
Se uitau una la alta, neliniștite.
Ofițerul a făcut un pas în față.
„Continuați.”
Mariana a inspirat adânc.
„În caz că fiica mea nu este tratată așa cum merită, am lăsat toate bunurile mele pe numele ei — casa, economiile și indemnizația lunară.”
S-a făcut liniște.
Am clipit de câteva ori, convinsă că n-am auzit bine.
„Toate documentele sunt deja înregistrate. Ofițerul de față va confirma.”
Mariana a scăpat scrisoarea din mână.
Hârtia a căzut pe jos, foșnind ușor.
„Nu…