Mamă, unde sunt banii? Azi e deja zece! Banca ne-a umplut de mesaje

pas spre ea.

— Mamă… stai puțin…

Dar era prea târziu.

Pentru prima dată, ea nu s-a mai oprit.

Nu pentru că nu îi iubea.

Ci pentru că, în sfârșit, învățase să se iubească și pe ea.

A doua zi dimineață, și-a făcut o cafea liniștită. Fără griji, fără cereri, fără reproșuri.

Și-a luat geanta, a închis ușa și a plecat.

Afară era soare.

Pentru prima dată după mulți ani, nu mai simțea că fuge de ceva.

Simțea că merge… spre ea însăși.

Și, cumva, asta valora mai mult decât toți