„MAMĂ, SĂ NU DESCHIZI OCHII”

să te trezești, mamă.”

Un an mai târziu, ne-am mutat într-un oraș mic de lângă Brașov.

Departe de tot.

Departe de trecut.

Într-o seară, stăteam pe balcon și îl priveam pe Vlad cum râde în curte cu alți copii.

Soarele apunea încet peste case.

Și pentru prima dată după mult timp, am simțit liniște.

Atunci Vlad s-a întors spre mine și a strigat:

„Mamă! Acum suntem în siguranță, nu?”

Am zâmbit cu lacrimi în ochi.

„Da, puiule. Acum suntem.”

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a