pentru prima dată după foarte mulți ani, nu m-am temut că se va supăra.
— Nu. Tocmai asta e problema. Până acum ai condus-o tu.
A împins dosarul pe masă.
— Și ce vrei să faci? Să păstrezi ruina asta numai ca să-mi demonstrezi mie ceva?
— Nu.
M-am ridicat.
— Vreau să o păstrez pentru că eu am decis asta.
Ovidiu a început să se plimbe prin bucătărie.
Mi-a explicat cât de „irațională” sunt. Cât costă întreținerea. Câți bani pierdem. Cât de absurd este să aleg o casă veche în locul viitorului nostru.