Mama mă avertiza mereu: „Să nu stai în poala bunicului.” Într-o zi am făcut-o oricum

să-și ascundă lacrimile. Atunci bunicul îmi explică adevărul. Cu două luni înainte, medicii îi descoperiseră o boală gravă. Tratamentul nu mai putea schimba prea mult lucrurile, iar în ultimele zile starea lui se înrăutățise. Mama știa. Mătușa mea știa. Aproape toți adulții din familie știau. Eu nu. Mama încercase să mă țină la distanță fiindcă bunicul devenise foarte slăbit, avea dureri și uneori amețea chiar și atunci când stătea pe scaun. De aceea nu voia să mă mai așez în poala lui. Îi era teamă să nu-i provoc fără să