mic și cu broșa în formă de rândunică prinsă la guler.
Am deschis portiera.
— Urcă, bunico.
S-a așezat cu grijă și a ținut geamantanul pe genunchi.
— Mă mut la tine, a spus.
— Desigur.
— Dar dimineață trebuie să îți spun ce s-a întâmplat după ce ai plecat. Și trebuie să îți dau ceva ce am păstrat șapte ani.
Motorul mergea, dar eu nu apăsam accelerația.
— Ce ai păstrat?
Bunica s-a uitat spre casa luminată.
— Dovada că mama ta nu s-a temut de filmare. S-a temut de ceea ce urma să afli…