Mama m-a întâmpinat după cinci luni cu: “Ai găsit și tu timp să vii pe la noi?” Am înghițit reproșurile până când am întrebat unde este tata — iar răspunsul ei m-a făcut să înțeleg că familia mea îmi ascundea ceva mult mai grav decât supărarea lor.

reproșurile mă făcuseră să vin tot mai rar.

— Știi ce s-a întâmplat, mamă? Cu cât îmi reproșai mai mult că nu vin, cu atât îmi era mai greu să vin.

A început să plângă.

— Știu.

Tata ne asculta.

— Suntem o familie de proști, a spus la un moment dat.

M-am uitat la el.

A zâmbit slab.

— Ne iubim și ne purtăm de parcă ne deranjăm unii pe alții.

Mihai a pufnit scurt.

— Măcar la asta suntem uniți.

Am râs.

Nu pentru că era ceva amuzant.

Probabil pentru că, dacă nu