Mama m-a întâmpinat după cinci luni cu: “Ai găsit și tu timp să vii pe la noi?” Am înghițit reproșurile până când am întrebat unde este tata — iar răspunsul ei m-a făcut să înțeleg că familia mea îmi ascundea ceva mult mai grav decât supărarea lor.

râdeam, începeam toți să plângem.

Apoi am pus întrebarea de care îmi fusese frică.

— Cât de grav este?

Tata nu mi-a mai ascuns nimic.

Tratamentul începuse, dar boala era serioasă. Urmau alte investigații și alte drumuri la Iași.

De data aceasta am vrut să știu tot.

Date.

Programări.

Ce spusese medicul.

Ce avea nevoie.

Mama încerca să îndulcească anumite lucruri.

— Mamă, gata. Fără secrete.

A dat din cap.

— Fără secrete.

În seara aceea am rămas toți patru în bucătărie până târziu.

Am aflat cât de greu le fusese.

Mama vânduse