Mama m-a întâmpinat după cinci luni cu: “Ai găsit și tu timp să vii pe la noi?” Am înghițit reproșurile până când am întrebat unde este tata — iar răspunsul ei m-a făcut să înțeleg că familia mea îmi ascundea ceva mult mai grav decât supărarea lor.

devenit importantă”?

Mama și-a coborât privirea.

— Pentru că am fost supărată.

— Pentru ce?

A durat până să răspundă.

— Pentru că ai plecat.

Am simțit că-mi dau lacrimile.

— Mamă, aveam nouăsprezece ani. Am plecat la facultate.

— Știu.

— Atunci ce voiai să fac?

— Nimic. Să pleci.

S-a oprit.

— Dar asta nu înseamnă că nu m-a durut.

Pentru prima dată am înțeles ceva ce mama nu fusese niciodată capabilă să spună simplu.

Fiecare ironie despre București ascunsese, de fapt, un reproș mult mai simplu:

“Mi-e dor de tine.”

Numai că după atâția ani,