Mama m-a întâmpinat după cinci luni cu: “Ai găsit și tu timp să vii pe la noi?” Am înghițit reproșurile până când am întrebat unde este tata — iar răspunsul ei m-a făcut să înțeleg că familia mea îmi ascundea ceva mult mai grav decât supărarea lor.

pregătit instinctiv pentru:

“În sfârșit ai venit.”

Dar n-a spus-o.

A venit la mine, mi-a luat geanta din mână și m-a îmbrățișat.

— Mi-a fost dor de tine.

Atât.

Patru cuvinte pe care le așteptasem ani întregi.

Din ușă, Mihai a strigat:

— Să știi că eu n-am de gând să te îmbrățișez.

— Nici nu speram.

— Dar am făcut cafea.

— Atunci te iert.

Tata râdea din bucătărie.

Am intrat.

Casa era aceeași.

Aceeași masă, aceeași curte, aceiași oameni încăpățânați.

Dar ceva se schimbase.

Multă vreme crezusem că distanța dintre mine și familia