Mama îmi spunea adesea: „Nu te așeza în poala bunicului.”

despre ceea ce crezusem.

Era despre altceva.

Ceva ce adulții ascunseseră de mine.

Cu patru luni înainte, bunicul fusese diagnosticat cu o boală gravă.

Tratamentul nu mai funcționa așa cum speraseră medicii.

În ultimele săptămâni slăbise mult.

Avea dureri.

Uneori amețea.

Iar mama observase că îi tremurau picioarele atunci când se ridica din fotoliu.

— De asta nu mă lăsai să stau în poala lui? am întrebat.

Mama încuviință.

— Nu voiam să te sperii spunându-ți cât de bolnav este. Și nici nu voiam să-l doară când săreai în brațele lui.

Bunicul