cardul.
Următoarea săptămână a fost mai rea.
Doina îl suna zilnic.
Mihai devenea din ce în ce mai nervos.
Într-o seară mi-a spus:
— Mama zice că nu mai vine la noi cât timp ești tu așa.
— E alegerea ei.
— Vezi? Exact despre asta vorbesc. Nu-ți pasă.
— Ba îmi pasă. Dar nu suficient cât să-i dau PIN-ul noului card.
A plecat din bucătărie trântind ușa.
Două zile mai târziu, discuția decisivă a pornit de la Rareș.
Trebuia să plătim următoarele ședințe de logopedie.
I-am trimis lui Mihai suma care îi revenea.