în casă, mă opresc uneori cu toporul în mână și mă gândesc cât de aproape am fost să trec mai departe cu mașina. Să nu ridic piciorul de pe accelerație. Să n-o văd niciodată.
Un braț de lemne. Atât a stat între mine și copilul meu. Un braț de lemne cărat de o femeie pe care era cât pe ce s-o las să dispară după o poartă verde, cu vopseaua scorojită.
Voi ce ați fi făcut în locul meu — ați fi oprit mașina și ați fi coborât, sau ați fi