Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

în casă, mă opresc uneori cu toporul în mână și mă gândesc cât de aproape am fost să trec mai departe cu mașina. Să nu ridic piciorul de pe accelerație. Să n-o văd niciodată.

Un braț de lemne. Atât a stat între mine și copilul meu. Un braț de lemne cărat de o femeie pe care era cât pe ce s-o las să dispară după o poartă verde, cu vopseaua scorojită.

Voi ce ați fi făcut în locul meu — ați fi oprit mașina și ați fi coborât, sau ați fi