Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

băiete, mi-a spus bătrânul, sprijinit în baston. Mai bine mai târziu decât deloc. Da’ să nu mai pleci. Fata aia n-a scâncit o dată în 8 luni. Nici când i-a fost greu. Așa ceva nu se lasă din mână.

Am fost cu ea la moașă, apoi cu mașina împrumutată de la un văr am dus-o la medicul de la dispensarul din comună, să fie totul în regulă pentru naștere. Am fost lângă ea la spitalul din Vaslui, pe hol, când a venit vremea. Am umblat pe coridorul acela de 3