zis. Îți cer doar să mă lași să car lemnele. Restul vedem.
Pentru prima dată de când oprisem mașina, colțul gurii i s-a mișcat. Nu era încă un zâmbet. Era începutul unuia.
În seara aia am dormit pe pat de campanie, în camera din față. Nu m-am atins de ea și nici ea de mine. Dar am tăiat lemne până s-a întunecat, am cărat apă, am cârpit poarta care se bălăngănea, și m-am dus la Moș Toader să-i mulțumesc că-i fusese alături când eu nu fusesem.
— Bine că te-ai întors,