nu fugind.
A urcat în mașină trântind portiera. A întors în trei mișcări, cu roțile scrâșnind pe pietriș, și a plecat spre șosea fără să se uite înapoi. Praful s-a ridicat și s-a așezat încet peste gard, peste mușcate, peste mine.
Am rămas singur în mijlocul curții, cu telefonul în mână, cu inima bătând, cu satul întreg privind pe după perdele. Vestea avea să facă înconjurul uliței până seara. „S-a întors Andrei al lui. A lăsat mireasa de la oraș pe drum și a rămas la Ileana.”
Nu-mi păsa.
Ce