Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

dădeau de gol mai tare decât orice vorbă.

— I-am spus adevărul, a zis în cele din urmă. Că locuiești cu mine. Că suntem împreună. Că nu are ce căuta la ușa noastră.

— Ți-a spus că e gravidă?

Tăcere.

— Ți-a spus, Raluca?!

— Ce, era treaba mea? a izbucnit ea. Vine o femeie la ușă și spune că e însărcinată cu logodnicul meu — ce trebuia să fac, s-o primesc la cafea? Am dat-o afară. Da. Am dat-o afară de două ori. Și bine am făcut, că uite unde am ajuns acum din