M-au concediat după douăzeci de ani pentru că eram „inutilă”, iar când am ieșit din clădire, directorul a încetat să zâmbească

doar să nu mai fiu tratată ca și cum douăzeci de ani nu însemnaseră nimic.

I-am răspuns cliente­lei: „Sunt la Nexora. Dacă vrei să vorbim, te ascult.”

Telefonul a sunat înainte să apuc să-l pun jos.

—Marcela, sunt Laura. Nu mai pot aștepta. Contractul nostru expiră peste șase săptămâni, iar oamenii trimiși de Rodrigo mi-au prezentat aceeași ofertă de trei ori, cu trei cifre diferite.

—Ți-au spus de ce?

—Au spus că „noua structură” va aduce eficiență. Eu am întrebat cine îmi cunoaște situația. S-a făcut liniște.

Mi-am închis