Doarme? Las-o să se trezească, dimineață o ia altă tură.
Nu m-am ridicat. Nu am bătut în ușă. Nu am cerșit un telefon. Am stat dreaptă, cu spatele la peretele umed, și m-am uitat la becul ăla până mi s-au uscat lacrimile.
Pentru că eu știam un lucru pe care ei nu-l știau.
A doua zi dimineață, la nici 12 ore după ce mă aruncaseră acolo ca pe o zdreanță, în secția aia urma să intre cineva. Un control. Un control pe care nu-l chemase nimeni întâmplător. Un control pe