M-au aruncat în arest și mă înjurau prin ușă, spuneu că-s o nimeni prinsă beată la volan — nu știau că peste o oră aveau să bâlbâie „să trăiți” în fața mea…

care îl anunțasem chiar eu, cu o zi înainte.

Când s-au deschis ușile, s-au schimbat și vocile

Am ațipit spre dimineață, cu capul rezemat de perete. M-a trezit rumoarea. Nu râsetele de peste noapte — altceva. Pași repezi pe hol. Uși deschise și închise. O voce de bărbat, joasă, tăioasă, care întreba ceva, și tăcerile lungi care veneau după fiecare întrebare.

Cu o zi înainte de drumul acela spre Vaslui, semnasem eu însămi hârtia care anunța controlul Inspecției Judiciare la parchetul din oraș. Mă chema Ana. De 3 ani lucram ca