cu palmele crăpate și cu salopeta unsă. Când am luat examenul și am plecat de-acasă, m-a prins de umeri în gară și mi-a zis un singur lucru:
— Fata mea, orice-ai ajunge, să nu uiți niciodată de unde ai plecat. Și să nu te faci tu aia care calcă omul mic în picioare doar pentru că poate.
L-am îngropat acum 5 ani. Dar în noaptea aia, pe băncuța aia de beton, cu buza spartă, îl auzeam de parcă stătea lângă mine.
Prin ușă, băieții lui Vlad încă râdeau.
— Aia din nouă?