M-au aruncat în arest și mă înjurau prin ușă, spuneu că-s o nimeni prinsă beată la volan — nu știau că peste o oră aveau să bâlbâie „să trăiți” în fața mea…

Ultraj și gata.

M-au dus la secție. M-au împins într-o celulă cu un bec chior care bâzâia în tavan și un miros de var umed și de closet.

Am rămas singură.

M-am așezat pe băncuța de beton și m-am uitat în jur. Pereții erau plini de coji de vopsea. Am început să le număr, una câte una, ca să nu-mi tremure mâinile.

Și, nu știu de ce, m-am gândit la tata.

Tata a fost lăcătuș la fabrica de rulmenți din Bârlad. 42 de ani a strâns șuruburi în hala aia,