M-au aruncat în arest și mă înjurau prin ușă, spuneu că-s o nimeni prinsă beată la volan — nu știau că peste o oră aveau să bâlbâie „să trăiți” în fața mea…

schimbase doar ce credeau ei că sunt.

Am ieșit din celulă. Pe hol s-a făcut o liniște în care se auzea becul bâzâind. M-am oprit în fața comisarului Vlad. Nu am ridicat vocea. N-a fost nevoie.

— Nu trebuia să știți cine sunt, i-am spus, privindu-l drept în ochi. Trebuia doar să vă faceți meseria.

N-a putut să-mi răspundă. A deschis gura și a închis-o la loc, ca un om căruia i s-a tăiat curentul.

Cine ține pixul

Ce a urmat nu a fost răzbunarea mea. A fost pur și simplu