M-au aruncat în arest și mă înjurau prin ușă, spuneu că-s o nimeni prinsă beată la volan — nu știau că peste o oră aveau să bâlbâie „să trăiți” în fața mea…

colegi din tura de dimineață care se uitau când la el, când la mine, fără să înțeleagă.

Procurorul s-a uitat la mine. Apoi la numele de pe dosarul din mapă. Apoi iar la mine.

— Doamna… inspector? a întrebat, și vocea i s-a frânt pe ultima silabă.

M-am ridicat de pe băncuța de beton. Încet. Mi-am tras geaca de fâș pe umeri. Buza încă mă durea, dar nu mi-am dus mâna la ea. M-am uitat la el și am dat din cap o singură dată.

În secunda aia am văzut cum