încă doarme.
De atunci nu mi-a mai spus niciodată altfel decât „mama”.
6 ani fără el, dar niciodată singură
Au trecut anii cum trec toți — cu școli, cu armată, cu plecări la muncă și cu nunți în curtea noastră. I-am măritat, i-am însurat, am ținut în brațe nepoți care semănau leit cu bunicul lor. Pe fiecare l-am petrecut de acasă cu aceeași ladă de zestre și cu aceeași binecuvântare. Larisa, fata mea, s-a măritat ultima. Când a aruncat buchetul, l-a prins Nicoleta, deși era măritată de mult, și am râs