M-am întors acasă și am descoperit că fiicei mele îi lipseau aproape toți dinții de lapte

găsească mamei lui o scuză.

— Ai scos șase dinți din gura copilului meu fără să ne întrebi.

— Sunt bunica ei!

— Exact. Bunica. Nu părintele ei și nu medicul ei.

Mariana a început să plângă.

A spus că eu îl întorsesem împotriva familiei.

Că după tot ce sacrificase pentru el nu merita asemenea umilință.

Că Emilia avea să-i mulțumească într-o zi.

Andrei a ascultat-o câteva secunde.

Apoi a spus:

— Nu vei mai rămâne singură cu Emilia.

Plânsul s-a oprit instantaneu.

— Poftim?

— Ai auzit.

— Pentru cât timp?

Andrei s-a uitat la fiica