sus și am scos din nou scrisoarea lui Tomas. Cuvintele lui sunau acum mai tare decât vocea Anei.
„…Am vrut să văd adevărul.”
Bine, Tomas, m-am gândit. Iată-l.
Am întins actele pe masă. Printre ele, am găsit un număr de cont, împreună cu un mic cod scris de mână. Tomas notase simplu: „Depozitul principal”.
Nu am înțeles imediat ce însemna, până când am ajuns la bancă. Managerul s-a uitat la documente, le-a verificat în sistem, apoi m-a privit uimit.
— Doamnă Müller, aveți mai multe conturi