M-am întors acasă dintr-o delegație

Nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile.

În seara aceea, eu și Beni am stins luminile.

Singurele care au rămas aprinse au fost steluțele de pe tavan.

Ne-am întins unul lângă altul pe covor și am privit „cerul” din camera lui.

— Mami?

— Da?

— Data viitoare când pleci cu serviciul…

Am zâmbit.

— Da?

— Tot o să-mi fie dor de tine.

Dar acum o să mă uit la stele și o să știu că și tu le vezi de oriunde ai fi.

L-am sărutat pe frunte și am înțeles că, uneori, cele mai