Nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile.
În seara aceea, eu și Beni am stins luminile.
Singurele care au rămas aprinse au fost steluțele de pe tavan.
Ne-am întins unul lângă altul pe covor și am privit „cerul” din camera lui.
— Mami?
— Da?
— Data viitoare când pleci cu serviciul…
Am zâmbit.
— Da?
— Tot o să-mi fie dor de tine.
Dar acum o să mă uit la stele și o să știu că și tu le vezi de oriunde ai fi.
L-am sărutat pe frunte și am înțeles că, uneori, cele mai