M-am întors acasă dintr-o delegație

prea devreme.

L-am strâns tare în brațe.

— Credeam că s-a întâmplat ceva îngrozitor.

— Știu…

Și am încercat să te opresc.

În acel moment Laura mi-a întins un plic.

Înăuntru era o scrisoare semnată de toți cei care ajutaseră.

„Știm că în ultimii ani ai făcut tot posibilul să fii și mamă, și tată, și sprijin pentru Beni. Uneori ai lipsit de acasă pentru că trebuia să muncești, dar niciodată nu ai lipsit din inima lui. Camera aceasta nu este doar pentru el. Este și un memento că nu ești singură.”