unui copil de opt ani a făcut ceea ce eu nu reușisem.
L-a redus la tăcere.
— Pentru că am greșit, răspunse în cele din urmă. Am crezut că dacă nu-ți spun, nu te vei speria.
Mara se apropie de el.
— Dar eu tot am fost tristă.
Bogdan a început din nou să plângă.
Tratamentul a continuat luni întregi.
Unele zile au fost suportabile.
Altele au fost cumplite.
Nu am devenit familia perfectă dintr-o poveste motivațională. Eram obosiți. Ne certam. Mara devenea uneori furioasă fără să știe exact de ce. Eu