o așteptam:
„Va fi bine.”
Existau un plan, tratament, investigații și speranță.
Acasă trebuia să rezolvăm altceva.
Mara.
Am cerut sfatul specialiștilor despre cum să-i vorbim pe înțelesul ei, fără s-o încărcăm cu detalii și fără să-i facem promisiuni pe care nimeni nu le putea garanta.
În seara următoare ne-am așezat amândoi lângă ea.
Bogdan i-a spus că era bolnav și că medicii îl tratau.
Mara l-a privit câteva secunde.
— De asta n-ai venit la ziua mea?
Bogdan și-a plecat capul.
— Da.
— Atunci de ce ai spus că lucrezi?
Întrebarea