femeie rănită.
El a privit-o lung. Ochii îi erau plini de regrete.
— Știu că nu merit… a început el, cu voce slabă. Am fost la muncă în Germania. Am vrut să fac bani. Aveam datorii. Am crezut că mă întorc repede. Apoi mi-a fost rușine. Timpul a trecut. Și am fugit.
Laura l-a ascultat fără să-l întrerupă.
— Când m-am întors în țară, v-am căutat. Am aflat că ai devenit chirurg. Că avem un băiat. Am vrut măcar să-l cunosc. Să-mi cer iertare.
Liniște.
— Nu poți șterge șapte ani, Andrei, a