Logodnicul meu a venit la propria noastră nuntă îmbrăcat într-o rochie de mireasă

luat-o și nu mi-au mai permis niciodată să o văd.”

Lacrimile îmi curgeau fără să-mi dau seama.

Logodnicul meu a continuat:

— Avocatul a găsit și certificatul de naștere.

L-a ridicat.

— Numele copilului este…

S-a uitat spre mine.

— …Ana.

Am rămas fără aer.

Acela era numele meu.

Tatăl meu a început să plângă.

— Este adevărat…

În biserică s-a făcut o liniște apăsătoare.

— Mama ta biologică nu te-a părăsit niciodată, a spus el printre lacrimi. Familia mea a obligat-o să plece. Eu am fost prea slab ca să mă opun.

Mama mea