luat-o și nu mi-au mai permis niciodată să o văd.”
Lacrimile îmi curgeau fără să-mi dau seama.
Logodnicul meu a continuat:
— Avocatul a găsit și certificatul de naștere.
L-a ridicat.
— Numele copilului este…
S-a uitat spre mine.
— …Ana.
Am rămas fără aer.
Acela era numele meu.
Tatăl meu a început să plângă.
— Este adevărat…
În biserică s-a făcut o liniște apăsătoare.
— Mama ta biologică nu te-a părăsit niciodată, a spus el printre lacrimi. Familia mea a obligat-o să plece. Eu am fost prea slab ca să mă opun.
Mama mea