Lenuța mătura curtea când cineva a bătut la poartă

oraș. Salariu decent, vreo 4.000 de lei pe lună. Garsonieră cumpărată cu credit. Rate încă zece ani.

— Nu e cine știe ce, dar e muncit cinstit — a spus el.

Iulia l-a ascultat atent. Niciun filtru nu arăta asta. Niciun unghi bun de cameră.

— Eu lucrez la magazinul din sat — a zis ea. — Casieră. Strâng bani să fac școala de asistente.

Marian a privit-o surprins.

— Serios?

— Da. Nu vreau să stau toată viața aici.

Lenuța i-a privit pe amândoi. Și-a dat seama că nu mai râde.

În seara aceea au