oraș. Salariu decent, vreo 4.000 de lei pe lună. Garsonieră cumpărată cu credit. Rate încă zece ani.
— Nu e cine știe ce, dar e muncit cinstit — a spus el.
Iulia l-a ascultat atent. Niciun filtru nu arăta asta. Niciun unghi bun de cameră.
— Eu lucrez la magazinul din sat — a zis ea. — Casieră. Strâng bani să fac școala de asistente.
Marian a privit-o surprins.
— Serios?
— Da. Nu vreau să stau toată viața aici.
Lenuța i-a privit pe amândoi. Și-a dat seama că nu mai râde.
În seara aceea au