Lenuța mătura curtea când cineva a bătut la poartă

i se înroșesc obrajii. Pentru prima dată, nu i-a mai păsat că nu e slabă ca în poze. Că nu are ochi albaștri. Că sandvișul era încă pe jumătate mâncat pe farfurie.

 

— Știi… nici eu nu sunt blondă — a spus ea încet. — Și nici model.

— Am observat — a zâmbit el.

Lenuța a izbucnit în râs.

— Ei, vedeți? Deja vorbiți ca oamenii normali.

Vișinata și-a făcut treaba. Nu i-a amețit, dar le-a topit rușinea.

Marian a început să povestească despre serviciul lui la un depozit de materiale de construcții din