a doua!
Vocea mi se ridicase.
Din sufragerie s-a făcut liniște.
Fratele meu mi-a făcut semn să vorbesc mai încet.
— Tocmai de aceea nu vreau să afle încă.
— Ce să nu afle?
S-a așezat.
Pentru prima dată, am văzut lacrimi în ochii lui.
— Medicii mi-au spus că exista o probabilitate mare să ajung dependent de îngrijire. Mama lor urma să moară. Eu puteam deveni, în câțiva ani, un om pe care trei copii ar fi trebuit să-l spele, să-l hrănească și să-l supravegheze.
Am rămas tăcut.
— Soția mea știa cât