adorat asta.
— Și eu am o fiică.
— Știu.
A ezitat.
— Credeți că va accepta să mă cunoască?
Am privit spre aleea parcului.
— Ioana a suferit mult după mama ei.
— Înțeleg.
— Dar are o inimă bună.
În acel moment mi-am scos telefonul.
Am format numărul fiicei mele.
A răspuns după câteva secunde.
— Tată? Totul e bine?
Am privit-o pe Sofia.
Avea aceeași expresie speriată pe care o aveam și eu.
— Nu, am spus. Totul e complet nebunesc.
— Ce s-a întâmplat?
Am inspirat adânc.
— Cred că tocmai am găsit-o pe sora ta.