La serbarea de sfârșit de clasa a IV-a, o fetiță de 10 ani m-a tras de mânecă în fața școlii și mi-a șoptit: „Nene, vreți să vă faceți că sunteți tata? Doar cât fac poza cu diploma…”

dreptul un copil.

Cătălina s-a uitat lung la mine prin ecranul acela mic și obosit.

— Dumnezeu mi-a scos un om în cale în ziua exactă în care nu mai puteam eu, a zis. Exact în ziua aia.

Au trecut de atunci mai mulți ani. Ivona nu mai e la școala de cartier, a crescut, e o domnișoară. Cătălina tot în Italia muncește, dar acum vine acasă în fiecare vară și-mi aduce, de fiecare dată, o sticlă de ulei de măsline pe care n-o deschid niciodată, o țin pe raft ca