La serbarea de sfârșit de clasa a IV-a, o fetiță de 10 ani m-a tras de mânecă în fața școlii și mi-a șoptit: „Nene, vreți să vă faceți că sunteți tata? Doar cât fac poza cu diploma…”

pe un lucru sfânt.

Soția mea a aflat, în seara aia, de ce n-am ajuns florile acasă. Nu s-a supărat. A doua zi a cumpărat ea, cu mâna ei, un ghiozdan roșu pentru „fata noastră de împrumut”, cum îi spune ea și acum.

Eu am rămas cu buchetul acela de flori de câmp în minte până azi. Cu mirosul de tei din curtea unei școli de cartier. Cu o palmă mică pusă în palma mea aspră. Și cu un cuvânt strigat tare, în fața a cincizeci de străini, de o