investisem aproape 900.000 de lei într-o firmă pe care Gabriel voia să o dezvolte.
Numai că banii nu fuseseră un cadou.
Existau contracte de împrumut.
Existau termene.
Și, mai important, exista o clauză care devenise aplicabilă după ce auditul descoperise că Gabriel folosise o parte din fondurile firmei pentru cheltuieli personale.
Vacanțe.
Restaurante.
Ceasuri.
Inclusiv prânzul din acea zi fusese rezervat inițial pe cardul companiei.
— Conturile sunt verificate, spuse Mihai. Nu sunt banii dumneavoastră personali.
— Alina, ce încerci să faci?
L-am privit câteva secunde.
— Să termin divorțul.
Atât.
Nu