de împărțit.
— Am fost căsătoriți opt ani!
— Proprietatea a fost dobândită de doamna Alina înaintea căsătoriei și a rămas bun propriu. Hotărârea este foarte clară.
Gabriel se uită spre mine.
— Știai.
— Despre ce?
— Că n-o să primesc casa.
— Bineînțeles că știam.
— Și m-ai lăsat să cred…
M-am apropiat.
— Eu nu te-am lăsat să crezi nimic, Gabriel. Tu și mama ta ați decis singuri că tot ce era al meu urma să devină automat al vostru.
Patricia izbucni:
— După tot ce am făcut pentru tine!
Am privit-o surprinsă.
— Ce ai făcut