La depunerea jurământului militar, fiecare soldat avea pe cineva în tribună. Eu, crescut într-un centru de plasament, eram convins că la numele meu va fi liniște. Dar o femeie de 64 de ani s-a ridicat exact când îmi pierdusem orice speranță.

carton, o legase cu sfoară și plecase spre Focșani.

Schimbase trei trenuri.

Petrecuse aproape toată noaptea pe drum.

Într-un vagon, o femeie o întrebase unde merge singură cu prăjitura aceea.

Doamna Aglaia zâmbise și răspunsese simplu:

— La băiatul meu. Astăzi depune jurământul militar.

Când ceremonia s-a terminat, n-am mai ținut cont de protocol.

Am urcat în fugă treptele spre tribună.

Ea a lăsat cutia jos și m-a privit cu ochii în lacrimi.

M-am oprit în fața ei.

Și, pentru prima dată în viața mea, am rostit un cuvânt pe care