Atât.
Dar acel cuvânt îi distrusese cinci ani din viață.
Alexandru se sprijini cu mâna de perete.
Victoria șopti:
— Dumnezeule…
Max îi privea pe adulți fără să înțeleagă.
— Mamă, el este tatăl meu?
Elena se așeză în genunchi în fața fiului ei.
— Max, mergi, te rog, la tanti Irina.
— Dar…
— Cinci minute.
— Bine.
Băiatul plecă ascultător.
Când ușa încăperii pentru personal se închise, Alexandru vorbi:
— Mi-ai ascuns copilul.
Elena îl privi într-un fel care îl făcu să tacă.
— Eu?
— Cinci ani, Elena.
— Ți-am scris.
— Ce?
— Am venit la biroul tău.
—