La aeroport am ajutat un bătrân — apoi mi-a luat telefonul și a sunat la poliție

reale de livrare.

La început crezusem că era o eroare administrativă.

Apoi sumele începuseră să crească.

Raportasem totul departamentului intern de audit.

Nu știam ce se întâmplase mai departe.

— Cine știa că dumneavoastră ați făcut sesizarea? întrebă polițistul.

— Șeful meu. Auditul. Poate câteva persoane din contabilitate.

Agentul se uită la colegul lui.

— Rămâneți aici.

Cei doi se îndepărtară.

M-am întors spre Henric.

— De ce n-ați spus direct că cineva mă urmărea?

Ridică din umeri.

— Pentru că nu știam dacă bărbatul acela te urmărea sau dacă era cu tine.

Avea sens.

—