La aeroport am ajutat un bătrân — apoi mi-a luat telefonul și a sunat la poliție

din portbagaj.

Henric mă privi.

— Tot tu mă ajuți?

— Data trecută mi-ați salvat pielea. Cred că vă pot căra o valiză.

Zâmbi.

— Afacere bună.

 

Mult timp m-am gândit la ziua aceea.

Eu îl observasem pe Henric pentru că părea vulnerabil.

Un bătrân de 84 de ani care abia își trăgea valiza prin aeroport.

Mă apropiasem pentru că am crezut că el avea nevoie de ajutorul meu.

Dar, în timp ce eu îi căram bagajul, el era cel care observa pericolul pe care eu nici măcar nu-l văzusem.

Și poate